Archive for Octombrie 2009

base si pantoful prezidential (game)

Uitati si voi ce rautate!!!

Anunțuri

Romante de campanie

Ucigă-l toaca de Stavrache

Se lasa intunericul peste copacii nemultumiti de intarzierea toamnei. Doar cativa caini vagabonzi si tot atat de multi aurolaci isi fac veacul pe unde apuca, pe strazi. Te plimbi linistit, treci de cerberii puturosi care pazesc familii numeroase de hobiti de Ferentari si iti vezi de drum, multumind cerului ca inca te mai poti deplasa pe doua picioare(asta pana la urmatoarea strada mai putin luminata si ferita de ochii autoritatilor) si scuipi de 3 x 3 ori in san. Iti continui drumul prin labirintul capitalei ca soarecele dupa o bucata de branza(Bucurestiul a devenit, treptat, un veritabil labirint, si oamenii care locuiesc in el, rozatoarele care parcurg kilometri intregi pentru o bucata de branza- banii) si incerci sa te feresti de zonele ferite. Nu poti. Intunericul capitalei miroase a aurolac si-ti amesteste mintea, conducandu-te catre cele mai ascunse ghetouri precum o calauza imbrobodita in miasme. Mergi cum n-ai mai mers niciodata, continui sa mergi ca dupa o femeie ale carei fese te-au prins de nas si vor sa te atraga intre ele. Nu exista cale de scapare. Miroase ca in fundul curtii lui Aghiutza, te uiti in jur, cercetezi zona, vrei sa atingi intunericul si cauti cu disperare lumina. Nu poti. Strigi, nu te aude nimeni. Vrei sa auzi ceva, nu te striga nimeni. Stele s-au retras fiecare in intunericul lor. Mergi, iar mergi, pasesti cu nesiguranta introvertitului care isi da pentru prima data intalnire cu sfarcuri de muza neprihanita mirosind a lapte praf. Bucurestiul este de-acum o dimensiune uitata, lasata undeva intre angoasa si orgasm. Nicio poarta nu se deschide, nicio poarta nu se inchide si nicio poarta nu poarta mai mult de doua secunde amintirea ca ai pornit de undeva. Calauza strange tot mai tare din fese pentru a se asigura ca nu te pierde, ca n-ai cum sa scapi din prinsoarea imbatatoare, si nu scapi oricat te-ai zvarcoli. Doar doua lumanari se aprind de-o parte si de alta a labirintului de flori negre, si-apoi inca doua, si inca doua. Lumina incepe sa devina din ce in ce mai puternica pana cand nu mai vezi decat o mare de lumina. Astepti sa-ti recapeti vederea, un minut, doua, trei… si te-a lovit. Fesele de domnisoara ce te purtau printr-o bezna pe care o puteai taia cu toporul nu erau decat doi ochi albastri, unul mai mic decat celalalt, avand scris deasupra lor cu sangele si sudoarea romanilor: De ce iti e frica, nu scapi! Din ochi se deschide o gura de balaur care incepe sa-ti devoreze mintea si sa-ti aspire toti banii din portofel. Uciga-l toaca s-a reintors pe pamant in chip de muritor si pozeaza in rol de presedinte, dar si-n ipostaze incriminatorii cu blonde la purtator, uneori. Sa fie inceputul sfarsitului pentru fiecare dintre noi?

*

Sunt un fricos, deci nu scap de Al3xa

Mă duceam şi eu vineri spre casă ca tot omul obosit după o săptămână de lucru intens, gândindu-mă la ale mele, oricum la orice altceva decât la faptul ca tocmai începuse oficial campania prezidenţială. Când, deodată, de pe un afiş, văd că cineva îmi zâmbeşte mefistofelic. Cum eram adâncită-n gândurile mele, am avut un moment de cumpănă: nu ştiam dacă ceea ce văd e doar în imaginaţia mea sau e chiar realitatea obiectivă. Trăiam într-un fel de portret al lui Dorian Gray, îmi juca mintea cumva vreo festă (nu c-ar fi fost prima oară)? Până la urmă m-am dezmeticit şi mi-am dat seama că ceea ce vedeam pe afiş nu poate fi proiecţia interiorului meu. Eu nu am chelie şi eu nu am ochii strâmbi din câte ştiu.

Or imaginea care mi se înfăţişa înaintea globilor oculari era de-a dreptul grobiană. Un cap tăiat, butucănos, se afla în prim plan. Nişte ochi de-un albastru spălăcit, bulbucaţi, îmi dădeau fiori pe şira spinării. Omul încerca un zâmbet, dar rezultatul a fost o încrâncenare a maxilarului care, în contrast cu arcadele deformate, stârnea groaza. Era îmbrăcat într-un costum, semn elitist deci, totuşi bădărănia chipului nu şi-o putuse ascunde sub cămaşa de milioane de dolari. Era Băsel, da. Nu visam.

Dar ce-i mai rău abia acum vine. Mesajul său electoral: de ce le e frică, nu scapă. Iar în dreapta, trimitere spre referendum. De parca alegerile prezidenţiale au ceva de-a face cu referendumul. Am mărunţit nişte cuvinte nedemne de a fi trecute aici, şi m-am aşezat în faţa afişului să contemplu nebunia băsesciană în adevărăta-i splendoare. Eu eram mică, el era mare. Eu priveam la el cumva neputincioasă, el îmi arunca un zâmbet dispreţuitor. Eu eram cuprinsă de frică doar când îi priveam chipul, el îmi sugera subtil că n-o să scap de el. Pentru 3 minute am trăit groaza de pe la 2 ani jumate când încă credeam în Bau-bau şi-n faptul c-o să mă jupoaie de vie dacă nu pap toată supica.

Dup-aia m-am întrebat cum s-or simţi bieţii copii când or vedea asemenea afiş. Nu a trecut mult şi-am găsit răspunsul AICI. Apoi m-am mai întrebat ce-or simţi şi cetăţenii de rând când l-or vedea pe Băsel ameninţând la fiecare colţ de stradă, de bloc, de panou publicitar “de ce vă e frică, n-o să scăpaţi!”. Am avut revelaţia pentru a mia oară că Băsescu e nebun. Nebun patologic. Că vrea să acutizeze psihoza generală deja creată pe fondul crizei economice şi celei politice. Că avertizează românii printr-un mesaj subliminal că imaginea lui îi va urmări şi-n mormânt. Pentru că de ce altceva îi este mai frică unui om dacă nu de moarte? Ar fi putut să-şi pozeze doar mecla şi s-o facă afiş electoral, că doar moaca prin ea însăşi ar fi stârnit spaimă în rândul alegătorilor.

Apoi mi-am zis revelator: “ptii, drace, pentru prima oară-n viaţă ştiu că trebuie să merg la vot. şi să NU-l votez pe Băsescu.” Apoi, următorul gând venit prin regresie direct din nevroza infantilă: nu [mai] mi-e frică de Bau-Bau!

De ce le e frica nu scapa

Photobucket

Photobucket

Geoana – clip electoral

Basellum vrea sa fie Stapanul inelelor

movie trailer

La inceputul turului întâi, datorita mortii lui Nica-mir si caderii lui Geoan-dalf într-o grota din metroul Piata Victoriei, componentii fratiei sunt fortati sa se desparta. Aventura din Cele doua tururi începe pe dealurile din Cotroceni-Muil, unde elfii si orcii descopera ca au fost manipulati de misteriosul Basellum. O creatura abila care era el însusi atras de Inel, Basellum promite sa-i conduca direct la Poarta Alba de la Marea Neagra, daca ei nu il vor urma. Nimeni nu are încredere în noul tovaras si nici mila nu le e de Besellum, dar si orcii si elfii sunt in foame, de 20 de ani, iar faptele lor de vitejie sunt incrustate in dosare bine legate si date in grija vrajitorului, bunul prieten al lui Basellum. Nu a fost un exercitiu imaginativ…
Va urma

traian basescu

via cioco

plastic geoana – un erou electoral

mircea geoana,psd,alegeri prezidentiale,campanie electorala,virale electorale

via nasii

minciuni electorale

via cioco