Archive for the ‘artisti romani’ Category

Romancele de la Circul Globus la Friedrichstadt-Palast, Berlin

11 dintre componentele trupei ALMAS, respectiv Adina Banu, Ana Cristina Andries, Andreea Dragomir, Andreea Delcea, Aurora Toma, Cristina Barbu, Daniela Duru, Loredana Agore, Marlena Amironesei, Mihaela Platon, Petruta Panait au plecat astazi la Berlin pentru a performa in spectacolul “Berlin Illuminated”, care se desfasoara la Friedrichstadt-Palast .
Artistele Circ & Variete Globus vor face acrobatii in sfere. 5 dintre ele vor combina echilibristica si contorsionismul, intr-un numar aerian – la 9 metri inaltime – fara lonja de siguranta, iar celelalte 6 vor dansa in sfere, la sol.


(trupa Almas, in spectacol)

(trupa Almas, in spectacol)

Reprezentatiile vor incepe din 18 noiembrie 2011, dar premiera mondiala va avea loc in Ajun de Craciun, pe 24 decembrie 2011. Fetele noastre fac parte dintre cei 100 de artisti care vor evolua pe scena Friedrichstadt-Palast, in ceea ce se doreste a fi cel mai mare si extravagant spectacol dedicat Craciunului si sarbatorilor de iarna.

Artistele romance au fost selectionate pentru numerele impresionante pe care le executa in spectacolele Circ &Variete Globus si pentru performantele inregistrate de-a lungul vremii.
Precizam ca, la inceputul acestui an, trupa ALMAS a castigat „Clovnul de bronz” la Festivalul International de Arta a Circului de la Monte Carlo, cea mai mare competitie de gen, din lume. In cadrul aceluiasi festival, Almas a mai primit două premii speciale din partea Asociaţiei Europene a Circului şi din partea Televiziunii Naţionale din Monte Carlo.

Intr-o singura voce, componentele trupei ALMAS marturisesc: „Fiecare artist atunci când intră prima dată în manej începe să se pregătească pentru a ajunge la capăt….adică la Monte Carlo. Aceasta este împlinirea oricărui artist de circ. Dupa ce ai castigat insa, vrei sa te vada cat mai multi oameni, pentru ca aplauzele publicului sunt cea mai mare bucurie a noastra. Mergem la Berlin sa castigam suprematia si sa facem cinste Romaniei prin prestatiile noastre”.

Brindusa Novac, manager Circ&Variete Globus: „ Sunt mandra de succesele trupei ALMAS. Sunt fericita ca Romania poata fi vazuta si altfel, poate fi remarcata si aplaudata datorita artistilor de circ, care iata se dovedesc extrem de talentati si apreciati in intreaga lume, la cele mai importante spectacole de gen.”

Anunțuri

Romani cu care ne mandrim – sculptor Ion Culea

Ioan Culea – Sculptor The Stone Story

Sculptez piatra in atelierul THE STONE STORY de 9 ani. Pentru mine, sculptura este o forma ludica ce s-a perpetuat  din primii ani de viata si am ajuns la maturitate nearzand etapele, ci trecand prin desen, pictura, fotografie apoi sculptura in lemn , arta monumentala , dar si miniatura. Desi pare paradoxal pentru altii, in ciuda unui defect din nastere, m-am putut adapta tuturor acestor domenii ce apartin vizualului cu mare placere, dar si cu rabdare, mai mult autodidact, dar si absolvind o scoala de arta fotografica.

Am avut de invatat dupa ce am trecut prin Scoala de la Sibiu ce inseamna numarul de aur, proportiile, liniile si punctele forte in cadrul formatului, practicand meseria de fotograf profesionist timp de 15 ani.

Sculptura este o vocatie si nu o profesie si a inceput ca un hobby. Cred ca orice subiect poate fi reflectat prin sculptura, dar nu toate lucrurile pot fi sculpturale. Sunt atras de arta abstracta, ronde-bosse, basorelief, dar practic cu destul succes si figurativul, cochetez si cu programele 3D. Consider ca, intr-un mod adecvat, inca mai am multe de spus.

 

Teatrul Romanesc – Ovidiu Iuliu Moldovan


Amintiri despre artişti – Ovidiu Iuliu Moldovan

Cred că se întâmpla prin iarna lui 1987. Sau poate 1988, ori 1986. Nu mai ştiu. Anii aceia atât de mult semănau între ei.

Era o iarnă grea. Nămeţii cotropiseră oraşul, ţara. Altceva nu prea îmi amintesc despre iarna aceea. Doar atât: că aveam bilet la un spectacol. Muzică şi poezie cu Aurelian Octav Popa, Iosif Sava şi Ovidiu Iuliu Moldovan. Biletul nu fusese uşor de obţinut. Pe vremea aceea un asemenea spectacol era un eveniment rar. În vrema aceea, astfel de evenimente rare erau puţinele bucurii pe care ni le puteam oferi. Sălile erau aproape întotdeauna pline. Iar biletele – mă repet- erau greu de obţinut.

Aveam un bilet. Biletul care îmi asigura, de la ora 17, la Casa de Cultură, întâlnire cu muzica şi poezia. Cu Sava, Popa şi Moldovan. Şi nu aveam de gând să întârzii la acea rară întâlnire. După ce am îngheţat în staţia de tramvai câteva zeci de minute, am pornit pe jos, luptându-mă cu vântul şi nămeţii. Aveam de mers trei staţii de tramvai. Şi nu voiam să întârzii la întâlnire.

Am ajuns. În sală era cumplit de frig. Sala era plină ochi. Rece şi aburită de aburul suflării noastre, a spectatorilor. Au intrat în scenă. Aplauze. Frig. Sava. Apoi Aurelian Octav Popa cântând din Bruckner.

Pe un scaun, în stânga lui Sava, era Ovidiu Iuliu. Un sacou de catifea maro. În mână o carte. Aurelian Octav Popa a încheiat. Iosif Sava ne vorbeşte despre legătura dintre muzică şi poezie. Aurelian Octav Popa îl completează. Apoi se face linişte. Luminile pălesc. Ovidiu Iuliu se ridică. Eminescu. Venere şi Madonă. Aburul acela care îi iese din gură e cumva asemeni aburului respiraţiei noastre, dar aburul acela îl poartă înlăuntru pe Eminescu…

Apoi din nou Sava. Şi Aurelian Octav Popa. Copland, Lutoslawski, Albinoni. Ovidiu Iuliu. Eminescu. Doina ( da!). Împărat şi proletar. De ce nu-mi vii. La steaua. Floare albastră.

Noi. Sala rece. Aburul respiraţiei noastre. Şi aburul Eminescu. Şi aburul Albinoni. Spectacolul ar trebui să se încheie. Nu îl lăsăm noi să se încheie. Iosif Sava ne spune că au un tren de prins, că e iarnă, trenurile merg greu. La şapte şi ceva au tren. Nu ne pasă. Aplaudăm. Mai vrem. Sava pare supărat, deranjat de lipsa de înţelegere. Se stinge lumina. Sala se scufundă într-un întuneric desăvârşit. Nici acolo nu puteam scăpa de asta. Iosif Sava ne spune că spectacolul nu poate continua aşa. O plasatoare aduce iute o lumânare. O aşează într-un borcănaş, într-un colţ al scenei. Aplaudăm. Aurelian Octav Popa cântă o compoziţie proprie. Suntem în picioare. Sala se dărâmă de aplauze. Iosif Sava îşi cere scuze. Chiar trebuie să plece. E întuneric. Trenul… Cineva din sală se ridică în picioare: ” Vă duc eu cu maşina, domnule Sava !” . Din alt colţ al sălii o altă voce: ” Dau eu două bonuri de benzină”.

” Dau şi eu două, domnule!” – se aude încă o voce. “Şi eu” – o a treia voce.

În mijlocul scenei Iosif Sava cu borcanul în care arde lumânarea. Ochii îi lucesc a lacrimă. E gâtuit de emoţie. Vocea îi tremură. Nu îl vedem prea bine. E prea întuneric. Prea frig. Prea mult abur. Prea multă respiraţie. Cu voce tremurată ne spune:

– Bine, oameni buni… Bine… vă mulţumim. Ovidiu… Ovidiu Iuliu Moldovan, domnilor…

Ovidiu Iuliu. Recitând Oda în metru antic. În întuneric. Lumânarea s-a stins. Nu contează. Aurelian Octav Popa. Bartok. Cineva a găsit un alt boţ de lumânare. Aburii respiraţiei ne vestesc că frigul e tot acolo, între noi. Noi nu îl simţim.

Ovidiu Iuliu, vine în faţa scenei. Ca un prinţ. Ca un demon. Stăpânind, înfrângând întunericul. Stăpânindu-ne. Toţi îi cerem Scrisoarea a treia. Nu mai e un spectacol. E o adunare de prieteni. Dialogul dintre sală şi scenă e atât de firesc. Atât de la locul său.

– Înainte de a vă spune “Scrisoarea a treia”…

Aplauze.

– .. aş vrea să vă spun ceva… E atât de cald în sala aceasta. Şi atâta lumină… Ştiu… ştiu… ni s-a tăiat curentul electric. Dar lumina nu au tăiat-o. Nu au avut cum. E aici. ( arată spre boţul de lumânare). Şi aici ( duce mâna la piept). Şi mai ales aici – cu un gest larg arată spre noi, spre sală. Suntem toţi în picioare. Aplauzele nu mai contenesc. Iosif Sava s-a ridicat şi a venit lângă Ovidiu Iuliu. E înlăcrămat. Sava lăcrimează ! Vine şi Aurelian Octav Popa.

Într-adevăr. E atât de cald şi atâta lumină în sala aceea. Se face linişte. Iar Ovidiu Iuliu recită ” Scrisoarea a treia” . Aşa cum nimeni nu a recitat şi nimeni nu va mai recita vreodată poemul acela. E dulce. E năvalnic. E blând ca adierea, apoi iute ca furtuna. S-a încheiat. Aplaudăm. Într-un colţ pâlpâie lumânarea. Ne scurgem spre ieşire. Patru bărbaţi s-au strâns la sfat. Dau bonurile de benzină promise. Unul dintre ei se duce spre Iosif Sava. E cel cu maşina. Cel care îi va duce acasă prin nămeţi.

Pornesc şi eu spre casă. Tot prin nămeţi. E frig. Oraşul e afundat în beznă. Dar de fapt e atâta lumină acolo. Şi e atât de cald înlauntru-mi.

Aceasta a fost prima mea întâlnire cu Ovidiu Iuliu. Anul nu mi-l mai amintesc. Pentru că anii aceia semănau atât de mult între ei. Dar îmi amintesc o seară friguroasă de iarnă, o seară întunecată… în care mi-a fost lumină. Şi mi-a fost cald. Şi de Ovidiu Iuliu.

preluat http://www.fudv.ro/blog

Cultura Romaneasca Intinereste

Diasporezi, am trecut prin cateva campanii electorale impreuna, dar lucrurile s-au asezat exact ca inainte, ca si cum nu s-a intamplat nimic. Romanii sunt aceiasi, politicienii sunt aceiasi, problemele sunt, intr-adevar, ceva mai mari, sperantele aproape nule. Daca, la alegeri, s-a pus problema ca Romania este un bolnav care are nevoie de un bun medic si de o reteta anume pentru vindecare, iata ca, acum, tara se afla tot in carantina, la coada, medicul nu se hotaraste sa intre de garda, iar stocul de perfuzii este terminat de multa vreme. Nici nu se pune problema de operatie. Nu mai e nici sange si nici donatori. Nimeni nu mai da nimic. Totul se ia si nu se mai inlocuieste cu nimic.

Acum câteva luni l-am pierdut pe Gheorghe Dinică. Imensă pierdere. Am citit lucrurile care s-au
Cine mai poate salva aceasta tara, Romania noastra?! Vocile timide ale intelectualilor soptesc: cultura. Artistii au obosit sa se lupte pentru coaja de paine aruncata de guvernanti, stau si asteapta o alta si alta „veste oficiala” prin care se maresc impozitele pe dreptul de autor sau se micsoreaza pensiile sau se im poziteaza. Maestrul ion Lucian este emblematic pentru categoria pe care o reprezinta.

Fireste ca numai cultura poate salva Romania, dar, inainte de asta, va trebui sa salvam cultura. Fundatiei Dan Voiculescu Pentru Dezvoltarea Romaniei afirma „Cultura salveaza Romania! Salvati Cultura!” si, dincolo si dupa cuvinte, iata ca si face ceva pentru a o salva. Gala Teatrului Tanar, pe 6 mai 2010, la Sala Odeon! Poate nu veti putea participa la eveniment. Pana atunci, insa, voi, tineri actori, regizori, dramaturgi romani, aveti sansa sa va inscriei la concurs si sa castigati premiul in valoare de 100 000 $.

Din anuntul de pe fudv.ro:

Marele premiu, in valoare de 100.000 de dolari, va fi acordat unei trupe de teatru formata din maximum 7 actori, cu varsta cuprinsa intre 18-35 de ani. Acesta va fi decernat in cadrul unei gale ce va avea loc in data de 6 mai 2010, la teatrul Odeon din Bucuresti si va consta intr-un turneu la cele mai importante Festivaluri de Teatru din Europa (Paris, Londra, Berlin), pentru o perioada de 3 luni (90 de zile). Spectacolul câştigător va putea avea reprezentaţii in cadrul celor trei Festivaluri de Teatru.
Participantii, trupe sau tineri actori, se pot inscrie in perioada 5 – 28 Martie trimitand la adresa de e-mail teatrultanar@fudv.ro, urmatoarele documente:
• Curriculum Vitae (fiecare membru al trupei)
• Portofoliu
• Detalii despre spectacolul cu care se face inscriere in concurs (distributie, regie)
• Inregistrare video: fie a unei interpretari anterioare, fie cu inregistrarea unei repetitii generale a piesei cu care va intra in concurs trupa participanta
Spectacolul înscris pentru concurs trebuie sa corespunda urmatoarelor genuri : teatru-dans, Comedia Del Arte, teatru-pantomima, coregrafie-cuvant. Participantii pot intra in festival si cu piese si texte personale.
Durata spectacolului nu trebuie să depăşească 60 minute si se va juca in limba romana.
Preselectia trupelor care vor intra in selectia finala se va face in perioada 29 Martie – 2 Aprilie, de catre o comisie formata din specialisti cu experienta in domeniul artistic.
Juriul va fi format din mari personalităţi ale teatrului românesc.
Regulamentul concursului

Mai multe informaţii găsiţi aici.

Teatrul Romanesc Iese la Pensie

Ion Lucian plange in realitate.

Zilele trecute, marele actor roman Ion Lucian, plangea cu lacrimi deloc cabotine, pentru un motiv foarte clar si simplu, pentru daramarea soclului sperantei in viitor. Dupa 70 de ani de generozitate este obligat de statul roman, sa aleaga între o pensie modica şi veniturile de la teatru, care nu depasesc nici ele 3.000 de lei. Situatia in care este Ion Lucian nu este singulara. Multi actori romani, personalitati ale scenei si ale cinematografului, sunt nevoiti sa suporte umilinta saraciei in Romania mileniului al XXX-lea. A sraciei, a nesigurnatei zilei de maine, a neincrederii.

Maestrul Ion Lucian a fost obligat să renunţe la pensie

A dăruit teatrului aproape 70 de ani din viaţă, a jucat pe cele mai importante scene naţionale şi a fost medaliat, în Franţa, cu Ordinul Legiunii de Onoare pentru activitatea artistică. Vorbim despre maestrul Ion Lucian, directorul Teatrului Excelsior care este obligat de statul român, să aleagă între o pensie modică şi veniturile de la teatru, care nu depăşesc nici ele 3.000 de lei.

A fost sedus de teatru în 1940. De atunci, cu fiecare piesă şi rol jucat, cu fiecare personaj, şi-a încântat, la rândul său, spectatorii. După aproape şapte decenii de activitate maestrul Ion Lucian a fost obligat să renunţe la pensie.

“Consider că acest şantaj, pentru că nu pot să-l numesc altfel, este total nedrept, este un act samavolnic, făcut la nervi, fără a se gândi că nu este o măsură economică ci este pus şi simplu un jaf”, şi-a arătat nemulţumirea directorul Teatrului Excelsilor, Ion Lucian. (realitatea.net)

Pe 7 iunie, 2004, actorul si regizorul Ion Lucian a primit titlul de Ofiter al Ordinului National al Legiunii de Onoare din Franta, pentru activitatea sa in spatiul francofon, se arata intr-un comunicat al Teatrului National din Bucuresti. Titlul i-a fost conferit printr-un decret emis la 7 iunie de presedintele Jacques Chirac, iar vestea i-a fost transmisa ieri, de ambasadorul Frantei la Bucuresti, Philippe Etienne. Ion Lucian a montat mai multe texte de Eugene Ionesco, precum si o piesa proprie pentru copii, “Cocoselul neascultator”, la teatre din Paris, Caen, Rennes (Franta), Montreal (Canada) si Bruxelles (Belgia). Societar de Onoare al Teatrului National din Bucuresti si director al Teatrului Excelsior, Ion Lucian a tradus piese de Moliere, Labiche si Feydeau.
Ion Lucian este membru al Asociatiei Scriitorilor Francezi de Teatru si Muzica din 1973 si al Asociatiei Internationale a Teatrelor pentru Copii si Tineret, fondata la Paris.

preluat de pe teatrulromanesc