Posts Tagged ‘diaspora romana’

Cultura Romaneasca Intinereste

Diasporezi, am trecut prin cateva campanii electorale impreuna, dar lucrurile s-au asezat exact ca inainte, ca si cum nu s-a intamplat nimic. Romanii sunt aceiasi, politicienii sunt aceiasi, problemele sunt, intr-adevar, ceva mai mari, sperantele aproape nule. Daca, la alegeri, s-a pus problema ca Romania este un bolnav care are nevoie de un bun medic si de o reteta anume pentru vindecare, iata ca, acum, tara se afla tot in carantina, la coada, medicul nu se hotaraste sa intre de garda, iar stocul de perfuzii este terminat de multa vreme. Nici nu se pune problema de operatie. Nu mai e nici sange si nici donatori. Nimeni nu mai da nimic. Totul se ia si nu se mai inlocuieste cu nimic.

Acum câteva luni l-am pierdut pe Gheorghe Dinică. Imensă pierdere. Am citit lucrurile care s-au
Cine mai poate salva aceasta tara, Romania noastra?! Vocile timide ale intelectualilor soptesc: cultura. Artistii au obosit sa se lupte pentru coaja de paine aruncata de guvernanti, stau si asteapta o alta si alta „veste oficiala” prin care se maresc impozitele pe dreptul de autor sau se micsoreaza pensiile sau se im poziteaza. Maestrul ion Lucian este emblematic pentru categoria pe care o reprezinta.

Fireste ca numai cultura poate salva Romania, dar, inainte de asta, va trebui sa salvam cultura. Fundatiei Dan Voiculescu Pentru Dezvoltarea Romaniei afirma „Cultura salveaza Romania! Salvati Cultura!” si, dincolo si dupa cuvinte, iata ca si face ceva pentru a o salva. Gala Teatrului Tanar, pe 6 mai 2010, la Sala Odeon! Poate nu veti putea participa la eveniment. Pana atunci, insa, voi, tineri actori, regizori, dramaturgi romani, aveti sansa sa va inscriei la concurs si sa castigati premiul in valoare de 100 000 $.

Din anuntul de pe fudv.ro:

Marele premiu, in valoare de 100.000 de dolari, va fi acordat unei trupe de teatru formata din maximum 7 actori, cu varsta cuprinsa intre 18-35 de ani. Acesta va fi decernat in cadrul unei gale ce va avea loc in data de 6 mai 2010, la teatrul Odeon din Bucuresti si va consta intr-un turneu la cele mai importante Festivaluri de Teatru din Europa (Paris, Londra, Berlin), pentru o perioada de 3 luni (90 de zile). Spectacolul câştigător va putea avea reprezentaţii in cadrul celor trei Festivaluri de Teatru.
Participantii, trupe sau tineri actori, se pot inscrie in perioada 5 – 28 Martie trimitand la adresa de e-mail teatrultanar@fudv.ro, urmatoarele documente:
• Curriculum Vitae (fiecare membru al trupei)
• Portofoliu
• Detalii despre spectacolul cu care se face inscriere in concurs (distributie, regie)
• Inregistrare video: fie a unei interpretari anterioare, fie cu inregistrarea unei repetitii generale a piesei cu care va intra in concurs trupa participanta
Spectacolul înscris pentru concurs trebuie sa corespunda urmatoarelor genuri : teatru-dans, Comedia Del Arte, teatru-pantomima, coregrafie-cuvant. Participantii pot intra in festival si cu piese si texte personale.
Durata spectacolului nu trebuie să depăşească 60 minute si se va juca in limba romana.
Preselectia trupelor care vor intra in selectia finala se va face in perioada 29 Martie – 2 Aprilie, de catre o comisie formata din specialisti cu experienta in domeniul artistic.
Juriul va fi format din mari personalităţi ale teatrului românesc.
Regulamentul concursului

Mai multe informaţii găsiţi aici.

Reclame

Amintiri din Bucuresti

Am gasit pe nasii.ro un articol catre va interesa, cu siguranta, diaspora romanesca! Recunosc ca am aflat si eu cateva noutati „vechi” despre Bucuresti, despre care habar nu aveam.

Bucurestiul este a 6-a capitala ca marime din UE

Una dintre cele mai cunoscute preparate culinare românesti – mititeii – au fost inventați la sfârsitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul si umoristul N.T. Orăsanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu
bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici si fără înveliș. Acestia au fost un succes!

Cea mai veche gara in Bucuresti este Filaret

Primul drum din Bucuresti a fost Drumul de Lemn, astazi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavata cu trunchiuri de copaci.

Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate in Bucuresti in 1840, fiind printre primele orase din Europa care aveau astfel de mijloace de transport

Cimitirul Bellu era locul preferat al hotilor de caciuli de blana. Stateau cocotati pe zid si le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoara si un carlig de pescuit. Apoi le vindeau in parcul Tineretului.

Intrarea hotelului Novotel este fatada fostului Teatru National. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, mai exact in anul 1944, s-a urmarit distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba insa a ratat tinta si a cazut pe Teatrul National.

Denumirea veche a parcului Cismigiu era balta lui Dura Negutatorul , dar in 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apa a orasului porunceste sa se construiasca o cismea spre iesirea Stirbei Voda de astazi.

Numele strazii Lipscani provine de la oraul Leipzig din Germania, lucru ce aminteste de viata comerciala extrem de dinamica a Valahiei.

Orasul Bucuresti este desemnat capitala a Tarii Romanesti in 1659 de catre domnitorul Gheorghe Ghica.

optional

si mai aveti de aflat

optional


Andrei Plesu despre Traian Basescu – Criza spiritului critic

Criza spiritului critic
Autor: Andrei Plesu
Data: 16 sep 2009
articol aparut integral in adevarul

Tot ceea ce mă deranja în comportamentul preşedintelui mi se serveşte înzecit de tabăra «oponenţilor».

Andrei Pleşu publicist

Când am plecat de la Cotroceni, am avut argumentele mele. Aveam probleme de sănătate, dar le aveam şi pentru că între mine şi şeful meu existau oarecari „nepotriviri de caracter”. Pe cele mai multe le-am semnalat, ulterior, în presă, ceea ce nu m-a scutit să rămân în continuare, pentru unii, un „intelectual al lui Băsescu”. Fapt este că aveam o sumedenie de obiecţiuni la stilul preşedintelui. Îi apreciam inteligenţa nativă, dexteritatea politică şi o anumită – fie şi capricioasă – convivialitate.

Nu-i puneam la îndoială bunele intenţii, dar mă deranjau reacţiile lui umorale, o anumită voluptate a conflictului, precum şi alternanţa de emotivitate lăcrămoasă şi brutalitate cazonă în care se complăcea adesea. Ştiam că nu condamnase comunismul din toată inima, regretam inapetenţa lui pentru politica externă, şi eram alergic la căutătura lui oblică din momentele de iritare. Că era un om necultivat nu mă indispunea prea tare.

Am avut de a face cu unele „candori” culturale şi la case mai mari… Ar fi putut fi însă ceva mai bine educat, mai puţin înclinat spre grosolănii inutile, spre ieşiri fruste, spre abuzul de ton şi de atitudine. Nu-mi plăceau foarte mult nici oamenii care îi plăceau lui, nici promptitudinea cu care se putea debarasa de oricine. Pe scurt, anumite incompatibilităţi între oficiul prezidenţial şi temperamentul preşedintelui erau, după capul meu, de necontestat. Una peste alta, Traian Băsescu nu era genul meu. Şi, probabil, nici eu nu eram genul lui.

Până de curând, pornind de la considerente ca cele de mai sus, judecata mea asupra preşedintelui era foarte bine articulată. Putea fi greşită, subiectivă, neatentă la context, dar era limpede şi neezitantă. Faţă de alţii, aveam măcar avantajul de a-l fi cunoscut îndeaproape. De la o vreme însă, spiritul meu critic a intrat în derivă. Câteva echipe de gazetari şi de „comentatori” cu statut incert au declanşat asupra lui Traian Băsescu şi asupra celor socotiţi drept „oamenii lui” o campanie de o violenţă, de o vulgaritate, de o rea-credinţă fără precedent.

Zi de zi se pun la cale şi se execută mari planuri de lichidare. Nu vreau să umblu la motivaţii, nu vreau să montez procese de intenţii. Ceea ce văd e, pur şi simplu, o dezlănţuire de ură, de furie oarbă, de mârlănie obscenă, care nu se justifică, într-o lume normală, nici faţă de ultimul dintre răufăcători. Tot ceea ce mă deranja în comportamentul preşedintelui mi se serveşte înzecit de tabăra „oponenţilor”. Constat, perplex, că şi-au depăşit „duşmanul”, că au reuşit să livreze mostre de derapaj psihologic, faţă de care cel vizat face, brusc, figură de fată mare.

Totul se desfăşoară atât de isteric încât până şi cel mai rudimentar calcul strategic e lăsat deoparte. Există, într-adevăr, riscul – tipic pentru ambianţa autohtonă – ca electoratul nehotărât să basculeze, milos, de partea victimei. Traian Băsescu ar putea câştiga pe mâna detractorilor săi care, în zelul lor, şi-au ieşit din minţi. La păcatul lipsei de civilizaţie, al prostului gust, al excesului de fiere, se adaugă, masiv şi păcatul mediocrităţii mentale, al ignorării propriilor interese. În ce mă priveşte, le reproşez că mă împiedică să-mi exercit, calm, spiritul critic.

Îmi sabotează judecata. În loc să mă convingă, mă dezgustă. Tipul de campanie care mi se bagă pe gât în fiecare seară n-are nicio legătură cu lupta dreaptă, cu buna cuviinţă, cu moravurile politice europene. E un fel de balamuc mânios, o bădărănie tribală, care vrea să combată „răul” cu „şi mai rău”. În aceste condiţii, dacă ai de ales între „intelectualii lui Gâdea” şi „intelectualii lui Băsescu”, nu prea poţi sta pe gânduri.

Ghici din ce film e poza asta?

si cine sunt protagonistii?

Photobucket

Cum se fac mititeii

Sa incepem cu inceputul! Vi s-a facut dor de un mititel la gratar? Atunci, mergeti la magazinul romanesc, luati niste carne special preparata pentru mici (si niste telemea de vaca, daca tot va duceti pana acolo) si priviti cu atentie filmul!
Pofta buna, romani!:)

Hello world! Bine ati venit la bbq pe iarba de acasa !

Bine ati venit la un bbq pe iarba de acasa (mititei si coaste, daca nu va e cu suparare…). Unde este „acasa”?? Oriunde va este inima, romani! Avem in comun radacinile copacului vietii, indiferent spre ce parte isi apleaca ramurile, indiferent cui face umbra.

Ce veti gasi pe iarba de acasa? Cam tot ce v-ar putea interesa si altele despre care habar nu aveati ca va intereseaza. Politica romaneasca, mentalitate mioritica, turism autohton, cultura si umor, evenimente de toate felurile, sport si retete culinare, toate in recunoscutul specific romanesc, doar stim cu totii ca romanul s-a nascut poet dar si ospitalier si, mai nou, are politica in sange.

Va vom aduce si amintiri, fiti siguri de asta, si ganduri despre viitor, oricat de crizat ar parea el

Daca veti aduce si voi ceva „la pachet” „de afara”, nu zicem nu. Vom pastra ambalajul , dupa ce vom hali continutul. Asteptam parerile voastre, ideile si ofurile, veseliile si tristetile si promitem ca va tinem la curent cu toate, ca sa nu va mai aud, in iarna, ca iar nu stiti cu cine sa votati! 🙂

Sa nu ne formalizam, deci! Sa „servim” un mititel si promitem si un pahar de zaibar, dupa…