27 aug.
26 aug.
Pentru romanii din diaspora, un show de show, via mioriticul
cunoasteti-l si pe Nicusor de la Braila
23 aug.
Dinu Patriciu scrie un editorial despre Georgia si modelul georgian.
„Una e să-i aştepţi pe americani 50 de ani şi apoi să-i priveşti ca pe licurici, şi alta-i să ştii să te foloseşti de forţa şi interesele lor. O ţară nu poate fi cărată în spate. Te ajuţi singur.
” Restul articolului il gasiti aici.
18 aug.
Multumim din inima, doamna ministru al turismului, Elena Udrea, ca ne-ati facut cunoscuti peste hotare si inca ne mai faceti,,, de ras!
Clipul de mai jos apartine talentatului martian. Si lui ii multumesc. Ii mai multumesc lui Sutu pentru lectia de gramatica data doamnei Nuti (lectie din care putem invata cu totii cate ceva; eu am invatat cum sa ma spal pe dinti corect, de sus in jos si de jos in sus), cu specificatia ca Roberta Anastase e campioana dupa ce a repetat, ieri, de cateva ori, la Camera, „cre’ ca” in loc de „cred ca”, dar si mioriticului care mi-a facut chef de clipuri publicitare ieftine pentru ridicarea pe culmi nebanuite a turismului romanesc.
Iata minunea de clip. Bravo, martianul.ro!
18 aug.
Pentru toti diasporezii, iata cea mai inalta tehnologie la gatitul mititeilor, preluata de la mioriticul. 🙂
Carevasazica, iata bbq „La bloc” in Romania – The Land of Choice
Si iata si parcarile pentru biciclete, special pregatite pentru turistii belgieni. Daca veniti cu autocarul, incercati pe Palatul Parlamentului!
15 aug.
Astazi, Florin Bogardo s-a insotit cu ingerii si a pornit in lumile albe ale muzicilor fara sfarsit. Sfanta Maria sa-l duca pe drum luminos!
„Compozitorul şi textierul de muzică uşoară Florin Bogardo a decedat sâmbătă din cauza unei afecţiuni cardiace. Bogardo suferise în urmă cu un an o intervenţie chirurgicală la inimă, însă boala s-a agravat…” (Antena 3)
„Florin Bogardo (n. 16 august 1942, Bucureşti – d. 15 august 2009) a fost un cunoscut şi apreciat muzician român, compozitor de muzică uşoară, autor de versuri pentru melodiile sale şi, ocazional, interpret al propriilor sale bucăţi muzicale, uneori în duet cu solista Stela Enache, soţia sa.
Este fiul unui avocat înscris la baroul din Drăgăşani ( Oranzo Bogardo ) [1] .
A început sa studieze pianul, încă de la vîrsta de cinci ani, cu renumita profesoară Cici Manta. În 1959 Bogardo compune fantezii şi preludii pentru pian, lieduri, coruri, teme cu variaţiuni etc. Studiază la conservatorul „Ciprian Porumbescu”, unde este îndrumat de maeştrii Gheorghe Dumitrescu, Aurel Stroe, Lazăr Cosma şi mai ales Anatol Vieru, cel care l-a format şi i-a dezvăluit tainele compoziţiei. În această perioadă a compus lucrări camerale, dovedind un talent incontestabil, în acest sens evidenţiindu-se un cvartet pentru coarde.
Din 1963, tînărul compozitor Bogardo s-a dedicat muzicii uşoare, melodiile sale de mare succes fiind interpretate de cei mai valoroşi solişti: Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu, Mihaela Mihai ş.a. — şi nu în ultimul rînd de el însuşi, fiind beneficiarul unui timbru de excepţie şi devenind primul cantautor din muzica uşoară românească.
Începînd din 1972, Bogardo încredinţează majoritatea melodiilor sale Stelei Enache, uneori făcînd duet cu aceasta. A compus peste 300 de piese de muzică uşoară, marele său succes datorîndu-se faptului că piesele i se disting prin nobleţe, melodicitate deosebită, fantezie armonică bogată şi orchestraţie de rafinament aparte (care denotă că Bogardo a trecut prin şcoala franceză), o prospeţime care face ca acestea să nu se demodeze; şi nu în ultimul rînd: datorită grijii permanente ca versurile să fie la înălţime. Majoritatea cîntecelor lui Bogardo au fost compuse pe versurile celor mai mari poeţi români: Eminescu, Blaga, Alecsandri, Carianopol, Marin Sorescu etc. şi au obţinut o serie de premii la diverse festivaluri.
Florin Bogardo a compus şi muzică pentru filme, de un succes deosebit bucurîndu-se, între altele, coloanele sonore ale filmelor Liceenii, Declaraţie de dragoste etc.”
Condoleante falimiei!
via mentalitati
via nasii
via ciococioco
12 aug.
Nostalgiile comunismului. Cozile interminabile, masinile aglomerate (ITB-ul, pe vremea aceea, in capitala), ouale care se terminau exact cand iti venea tie randul, galantarele pline de conserve de peste si sampanie, cota la ulei si zahar, masinile cu sot si fara sot…
Va mai amintiti, diasporeni? Va e dor de vremea „impuscatului”, de Romanica cea neaglomerata, de petrecerile trasnet cu prietenii buni si sutele de volume pe care le citeam, neavand altceva mai bun de facut?!
Va e dor?
9 aug.
CTP-ul, intr-o contra deontologica pe care si-o permit numai capetele incoronate in ale jurnalismului (nicidecum, ziaristii-securisti), ii pune sacoul pe canal doamnei ministru Udrea, ca sa nu se murdareasca pe bombeurile pantofilor portocalii cand trece strada. Iata incipitul articolului lui Cristian Tudor Popescu din Gandul.
Las’ că ştie ea de ce
de Cristian Tudor POPESCU | 07 AUGUST 2009
Nu credeam că pot fi traversat de vreun sentiment vizavi de Elena Udrea. Nici măcar de unul iscat de statutul de sex-symbol politic al doamnei ministru. Nu pot spune că o cunosc, deşi a fost şi dânsa, ca şi d-na Ridzi, pe canapeaua mea de „psihanalist“ de la Gândul. Şi totuşi, ceea ce simt în aceste zile în legătură cu „scandalul Udrea“ e un amestec de indignare cu tristeţe, câtă mai am.
Am vorbit adesea despre graniţa subţire, dar fermă, dintre ziarist şi securist. Amândoi vânează informaţia. Amândoi pot folosi pentru asta „mijloace specifice“ care nu pot fi găsite într-un manual. Diferenţa esenţială este că securistul ascunde informaţia şi o foloseşte din umbră, în vreme ce ziaristul o obţine pentru a o face cunoscută publicului. Şi mai e o diferenţă, care poate fi adusă în discuţie în cazul Udrea: Securitatea vâna şi omul, ziaristul onest nu are ca ţintă decât informaţia. „Găsiţi-i ceva!“ suna ordinul în Onorabila Instituţie. Din acel moment, persoana vizată era supusă tirului de întrebări zi şi noapte, anchetatorii se schimbau ca hocheiştii, se montau provocări, diversiuni, uneori se jucau adevărate scenete, cu convingerea că până la urmă „ceva iese la iveală“. Securitatea blufa sinistru dintr-o cauză simplă: ignoranţa.
Voiau să afle fără să ştie – maieutica lămpii în ochi. Citeste mai departe
autohtonii
Diaspora Romaneasca 
Comentarii recente